Lumea Lui Trebuie (Actul II), o declarație de pacoste…

16
1373

Să trăiască!

Revin cu „Actul II” al „Lumii Lui Trebuie”, mai târziu decât am preconizat. Nu știu dacă sunt un leneș căruia îi place să amâne lucrurile sau dacă prefer confruntarea cu inevitabilul. Ciocnirea cu fatalitatea e plăcută și dureroasă, atât în același timp, cât și în aceeași măsură. Până și coana viață e o amânare inconștientă a morții. E un exemplu că, nu trebuie să ne gândim la rezultat, ci la sistemul de operare, întrucât rezultatul vine de la sine chiar și în cazul în care nu întreprinzi nicio acțiune. E o constantă universal valabilă. Sigur, rezultatul e diferit în funcție de modul prin care operăm, dar tot rezultat se cheamă. Și-atunci? De ce să-mi las luciditatea afectată de ghilotina presiunii? De ce să-mi las respirația tăiată de presiunea ghilotinei?

Uneori, însă, amânarea bate la ușă și solicită tributul: „Ori mă pui în scenă acum, ori îţi iau tot!” Iar mie, conștient de faptul că amânarea amânării, sistematic și permanent, este echivalentă cu falimentul discernământului, nu-mi rămâne decât să o invit la masa
tratativelor și să negociez. De data aceasta, i-am lăsat gaj a cincea piesă care trebuia să întregească Actul II. E o piesă cu tâlc, complexă, lungă, cu personaje,
asemănătoare la stil cu „Sala De Așteptare”.

Aș fi putut negocia mai dur, i-aș fi putut smulge „garanția” (a cincea piesă), dar cu condiția de a grăbi deznodământul. Dar, cum detest lucrul sub presiune, pentru că nu-mi place să-mi tratez „fușeristic” ideile, am convenit că „Actul II” să rămână cu doar patru piese, iar „Actul I”, pe care plănuiesc să vi-l ofer în toamnă, să conțină șase. Așadar, aștept ca amânarea să-mi bată din nou la ușă în câteva luni. O cunosc, știu că e punctuală.

„Actul II” a fost prezentat integral vineri, 20 februarie, unui sector restrâns de oameni care m-au susținut într-un mod sau altul de-a lungul timpului și cărora le mulțumesc. În urmă cu câteva luni am creat două grupuri pe WhatsApp, „Birtul Înțelepților” și „Boema Trubadurilor”, unde îmi prezint în premieră proiectele și nu numai. Deoarece îmi plac scenele mici, pentru că le consider mai însuflețite decât cele mari, am considerat
că e necesar să-mi selectez auditoriul. Mai multe despre activitățile acestor grupuri nu vreau să dezvălui, deoarece sunt cu caracter închis.

Știu că sunteți mai mulți cei care v-ați dori să faceți parte din aceste grupuri, așadar, îi rog pe cei interesați, să-mi scrie un e-mail la office@rappa-online.ro. În același timp, îmi prezint scuzele celor cărora le-am promis că-i adaug, dar, din diverse motive, nu am reușit. Îi rog, de asemenea, să-mi scrie.

Acestea fiind scrise, vă las „Declarația De Pacoste”, până mâine, când vă aștept cu următoarea piesă, „Cuget, Deci Nu Exist”.
Vă îmbrățișez!

Versuri:

Strofa Întâi:

Să ne-adunăm și să mărșăluim umăr la umăr,
Împreună, pe urmele minții de pe urmă,
Să bem furtună în cinstea trezirii,
Să nu ne mai jucăm cu puța în țărâna puțului gândirii!

Legea Firii, aprobată de Justiția Divină
A fost anulatat de comunitatea anonimă umanitatea,
În deplinătatea lipsei de conștiință
A pus egal între crimă și ființă!

A pus egal între credință și religie,
Între știință și diavol a pus tot egal,
Noi suntem minusuri ce cotizează pentru căință,
Pentru că ea să-și pună plusurile în buzunar!

Ne-a fost frig și ne-a învelit cu lanțuri,
Ne-a biruit când a pus bir pe puritatea nașterii,
Rugi stinse pe ruguri aprinse au stins setea cunoașterii,
Am flămânzit și ne-a servit cu prorociri!… Bilanțul?

O singură gloată, o singură poartă,
O singură cheie, iertarea, nimeni nu iartă!
O idee fixă; chemarea pe lumea cealaltă,
O planetă vie și o lume moartă!

Refren:

Declar, să nu fie neclar,
Sunt martor ocular, al acestui focar
De fariseism totalitar, căpătat de bogdaproste,
Împăcat în păcat, semnat: o pacoste! (X2)

Strofa A Doua:

Suntem „Paria de la patria” în „Commedia dell’arte”,
Se joacă-n două acte-înmormântări și învieri,
Să ne inscripționam pe actele de identitate:
„Deținutul nimeni din ținutul nicăieri”!

Ești liber să speri, ești liber să zbieri,
Ești liber să crezi că ești liber când emiți păreri,
Felicitări, stimată umanitate,
Ai evadat din temniță ca să te sinucizi în libertate!

Că n-ai vrut adevărul, ci să ți se dea dreptate,
Te-ai păcălit încercând să te minți,
Te-ai târât milenii, în genunchi, pe coate…
…De când Divinitatea vrea coate goale și genunchi juliți?

Copiii sunt jertfiți pe altare ecleziastice,
Capete seci fanitice ne seacă izvorul,
Au început războiul și ca să ne-mpace,
Ne-au spus c-au îngropat securea, nu și c-au dezgropat toporul!

Simbolul libertății este zăvorul!
Vizeta celulei umane e televizorul!
Prin grația ovină, gratia e divină! Stop!
Pun bomboana pe colivie și cireașa pe mort!

Refren:

Declar, să nu fie neclar,
Sunt martor ocular, al acestui focar
De fariseism totalitar, căpătat de bogdaproste,
Împăcat în păcat, semnat: o pacoste! (X2)

16 COMENTARII

  1. Salut Rappa!
    Chiar astazi ascultam „Sala de asteptare” ,in opinia mea neimportanta, consider ca e cea mai buna piesa a ta si ma gandeam cand vei publica Actul II,se pare ca am presimtit eu ceva.
    Am ascultat aceasta melodie si e fix pe „gustul” meu.Ce pot sa zic…esti precum vinul!Sper sa te ‘consume’ ‘bautorii’ de clasa,haha,glumesc!
    Multa sanatate iti doresc si numai bine!

    Pace!

    • Salut, Victor,
      Sigur ca e diferita, in articol, ma refeream la cea de cincea piesa, cea care n-a intrat pe Actul II ca e asemanatoare la stil cu „Sala De Asteptare”, nu la aceasta.

  2. Ca întotdeauna sursă de inspiraţie. Lucrez la un material, care vizează religiile mileniului III, mai exact ‘religiile mileniului III, crezuri păgâne sau afaceri de succes?’, și mă întreb dacă am putea avea o discuţie pe tema asta. Tot încerc să iau legătura cu feţe bisericeşti şi nu vor, iar materialul meu nu funcţionează dacă nu mai există cel puţin 3 alte perspective, și e dificil să găsesc oameni care să fie capabili de genul ăsta de discuţie. Materialul are ca ţintă o tentativă de educare, dat fiind că bugetul educaţiei e mai mic decât cel din Burkina Fasso.

    Sper să continui cu asta căci la cum merg lucrurile fără tine si alte mici excepţii „pe care le dam Cezarului” , ajung să ma ascult singur. Numai bine’

LĂSAȚI UN MESAJ