Fără Titlu – RAPPA și Leasă Dragoș (Partea Întâi)

34
33096

15. 09. 1994 e data la care l-am cunoscut pe Leasă Dragoș. Nu vă gândiți că stau atât de bine la capitolul memorie, pe cincisprezece septembrie începeau școlile, așadar îmi este la îndemână să reperez data.

Școala numărul 178 cu profil de fotbal, cartierul Pajura, București, curtea școlii:

Ajunsesem la ora șapte, curtea era plină de copii, cei mai mulți însoțiți de părinți. Eu venisem singur, pentru că părinții mei erau la fabrică de la ora șase, așadar, n-avea cine să mă aducă și, la urma urmei, dacă am vrut să joc fotbal ca profesionist, m-am dus la fotbal, nu era nevoie să mă care mama de mânuță, așa cum se întâmplă astăzi și cum se întâmpla, de altfel, și atunci. Îmi amintesc exact traseul, am străbătut jumătate de București. Locuiam vis-a-vis de Cișmigiu, pe strada Cobălcescu, la numărul 7, stația de tramvai era lângă casă, practic. Am urcat în tramvaiul 44, am coborât la Gara Basarab, am traversat podul Basarab, care la vremea respectivă era doar o pasarelă construită din fier și lemn, după care m-am urcat în troleibuzul 87 până la capătul liniei, Cartierul Pajura. Școala era vis-a-vis.
Urma să parcurg acest drum timp de doi ani, fără să-l privesc nici măcar o secundă ca pe o povară.

Aveam un ghiozdan pe care era inscripționat cu litere de-o șchioapă „Hai Rapid”, de care eram tare mândru. O rugasem pe mama să-mi bată la mașina de cusut inscripția cu pricina și, după îndelungi rugăminți a acceptat, dar cu jumătate de inimă. Până să fie de acord, îmi replica, citez:

„Măi, mamă, cum să mergi cu scrisul ăla pe ghiozdan, vrei să te bată lumea pe stradă?!”

Bineînțeles că eu, la vârsta la care cu toții credem că suntem nemuritori, zece ani mai exact, credeam că nu mi se poate întâmpla nimic rău din cauza ghiozdanului. Și am avut dreptate. Dimpotrivă, el a fost sursa pseudonimului pe care l-am purtat timp de doi ani, cât timp am învățat în acea școală: „Rapid”. L-am căpătat în prima zi. Buimac, încercând să caut locul unde sunt grupați noii mei colegi, cineva m-a strigat:

„Băi, Rapid, tu la ce clasă ești?”.
La a 5-a D, îi răspund.
„Aaa, păi, vino aici, noi suntem, bă, Rapid”.

Și am rămas „Rapid”. Nu m-a întrebat nimeni cum mă cheamă, toți mi se adresau cu „Rapid”. Ce bine ca n-aveam ghiozdan cu Spider Man…

Nu Leasă Dragoș era băiatul care mă strigase, ci Nan Nicolae Florian, o să-mi amintesc numele lui toată viața. Pe Leasă Dragoș l-am cunoscut în aceeași zi, era în clasa a 6-a, dar tot în prima zi în acea școală.
Timp de doi ani am jucat fotbal împreună, am discutat despre Rapid, ne-am întâlnit la meciuri, am vorbit despre fotbal, am participat la diverse peripeții de care râd în hohote când îmi amintesc, dar niciodată, absolut niciodată n-am pomenit nimic despre muzică. După doi ani, am părăsit acea școală amândoi, eu transferându-mă la o altă școală de fotbal, el alegând o școală cu profil economic.

Prima dată când am dezbătut subiectul muzică, a fost în data de 24 august, 2008. Iarăși, nu memoria este cea care mă ajută, ci biletul meciului Rapid-Dinamo pe care îl păstrez în colecție. A fost ziua când ne-am reîntâlnit, undeva în zona stadionului Giulești. Atunci memoria mea și-a făcut datoria și l-a recunoscut, lucru pe care nu-l pot afirma și despre memoria lui, întrucât am fost nevoit să mă prezint ca să mă recunoască.

În partea a doua, pe care o voi posta peste câteva zile, când voi publica „La Timp”, o altă piesă cu Leasă Dragoș, vă voi istorisi continuarea aventurii, cu detaliile de rigoare.

34 COMENTARII

  1. „Nu pun banii la ciorap din interes (nu-s tipul)
    Alții pun atât de mulți încât poartă dres”

    E superb acest album cu piese noi și mai vechi (nepublicate), acum, însă, expuse!
    Minunat, Dani! Îmi place mult! 😍

  2. O să vreau să citesc continuarea poveștii. Piesa este pur si simplu.. hrană pentru suflet. Tot albumu Neapărutele si următoarele care vor urma si cele din urmă. Mulțumim !

  3. Mi-as dori sa mai faci melodii de genu’.Cu astea ai crescut.Nu zic ca si astea noi sunt rele, dar parca simt lipsa unor melodii ca aceasta.In care sa te exprimi aspru.
    Succes in continuare 😀

  4. Nici nu ti pot spune cat de mult iti ador arta, reusesti sa transmiti asa de multe..in sfarsit un om cu o altfel de mentalitate..un om care nu e cu turma si alege sa „gandeasca de unul singur”. Respect mult!

  5. Mi-au dat lacrimle cititndu-ti articolul, asa cum mi-au dat si la ascultarea piesei. Se dovedeste astfel ca atingerea eternitatii din clipa topeste distantele dintre generatii, eu incepand clasa a V-a pe 15 septembrie 1981…

  6. Salut sunt unul din mulții rapidistii care îți ascultă muzica, versurile… Cugetarile… Vreau să cumpar albumul tău cu Leasa Dragoș chiar de ce oare v-ați oprit?…

LĂSAȚI UN MESAJ