Condamnați La Viață 2

59
1220

Debutul articolului ilustrează povestea primei variante „Condamnați La Viață”, cea apărută în 2009:

Aveam douăzeci de ani când am scris-o, douăzeci și patru când am înregistrat-o, douăzeci și cinci când am publicat-o. Nimic nenatural, de altfel. La douăzeci de ani aveam senzația că sunt centrul universului, că toată lumea ar trebui să graviteze în jurul meu și că dacă nu dansează după cântul meu, lumea are de pierdut, nu eu. Nu știam că lumii nu-i place să danseze, ci doar să joace. Am învățat pe parcurs, astfel am ajuns să cânt eu după cum joacă ea. Și nu la muzică mă refer.

Urmam un set de valori proprii pe care îl respectam în amănunt, dar omisesem că principiile dobândite se datorau într-o măsură mult mai mare oamenilor cu care interacționasem până în acel punct, nu mie, întrucât nu poți căpăta exprienta de unul singur decât dacă trăiești singur pe o planetă proprie. Iar eu îmi creasem una. Era, de fapt, o bulă care s-a spart la prima palmă pe care mi-a dat-o viața. Sau prima mângâiere, nu-mi amintesc exact, un balon de săpun se sparge și dacă îl mângâi.

Atunci am simțit că am murit, întrucât moartea nu însemna în accepțiunea mea din acea vreme neapărat sfârșitul vieții terestre, ci și prăbușirea sistemului de valori cu care omul se identifică. Dacă valorile tale sunt false, ești și tu fals, dacă valorile tale mor, mori și tu odată cu ele. Consideram că principiile sunt a doua natură a omului. Iar dacă acestea dispar pentru că nu se răsfrâng în ceilalți, cum să te simți altfel decât mort?
Astfel a fost scrisă prima variantă, în urmă cu paisprezece ani, iar la zece ani de la înregistrarea ei am vrut să duc ștafeta mai departe, pentru „eul” de peste un deceniu.

Am înțeles în acest interval de timp că prăbușirea sistemului înseamnă renașterea altuia, depinde doar de noi dacă îl completam sau îl degradăm pe cel nou născut, în funcție de alegerea cărămizilor din ruinele celui vechi pentru reconstrucția celui nou. Am înțeles că viața nu se termină, ci reîncepe, asemenea sistemului. Am înțeles că omenirea nu-și va schimba cursul în funcție de aportul meu. Am înțeles că nu-i nimic de înțeles, ci de trăit.

Dacă „eul” actual s-ar întâlni cu „eul” de acum zece ani, i-ar mulțumi pentru pregătirea de care dispune astăzi și l-ar asigura că va fi mândru de „eul” de peste zece ani pe care el îl pregatesete.

59 COMENTARII

    • @Vali, am decis in urma cu cativa ani sa nu mai concertez o perioada. Perioada e nedeterminata, asadar, voi reveni asupra decizei, dar nu stiu cand se va intampla. Sanatate si tie, numai bine!

  1. „Eu nu cant, eu nu scriu, eu TRĂIESC”
    Dani, se pare că ai avut și clipe grele, foarte grele în viață. Doar tu știi cum le-ai depășit și ai avut tăria să treci peste!

    Și, da, într-adevăr, bine spus:
    „Câte am avea de înțeles despre puritate,
    Daca n-am pretinde că le știm pe toate.”

    Numai bine, Dani!

  2. Rappa , un reper de neînlocuit …
    Deabea aștept finalizarea Magazinului ,să-mi cumpăr și „Neapărutele” . p.s. drăguț noul stilul adoptat al site-ului ( nu știu exact când ați schimbat tema site-ului .Am văzut „Condamnați La Viață” pe yt. și am întrat repede (aici) să văd dacă albumul e pus la vânzare 😉 .)

  3. Cred ca ai făcut bine c-ai închis sectiunea de comentarii de pe youtube. Aici îi mult mai bine, aici se vad adevărații fani!! Aici e casă noastră!

  4. Albumul „Oximoron” a fost unul de tranzitie,temele cântecelor aveau o nuanță mai pozitivă,îndreptată spre lume,si intr-un fel era clar că ceva ți s-antâmplat,si vor veni schimbări mari.
    Acum,după 4 ani vedem schimbările.E interesant să te vedem cum ai evoluat nu doar muzical,dar si ca mentalitate.Într-un fel,mă cuprinde un fel de dor de vechiul Rappa,poate din cauza faptului că mă identific cu caracterul si mentalitatea lui.Amplitudinea emotiilor din albumele vechi era mult mai mare.Eu cred că tu ai găsit o parte din răspunsurile pe care le căuta-i,si totodată o parte din pacea interioară.

    • Iti multumesc pentru mesaj, @Dan. Intr-adevar, am gasit unele raspunsuri, dar asta nu inseamna ca in timp nu vor fi supuse modificarilor, daca voi gasi si intrebarile potrivite.

  5. Îmi place ca mai exista în România, tineri formati de Viata, care înteleg ca tot Universul perceptiei rational sentimentale, graviteaza în jurul ADEVARULUI ABSOLUT, iar sistemul nonvalorilor lumii imitatoare de multiple „adevaruri” ce sunt conturate într-o paleta infinita de nuante si culori tentante si atragatoare spre moartea si neantizarea fiintei sublime, minunate, complexe, paradoxale capodopera a Celui Ce Este Marele Artist si Arhitect, *SURSA* LUMINII ADEVARATE, ABSOLUTE, ATEMPORALE !

    • Si eu ma bucur cand constat acelasi lucru, @Iosif, tinerii sunt deseori blamati de generatiile mai varstnice, in loc sa fie ajutati, echilibrati, orientati. Iti multumesc pentru mesaj, numai bine!

  6. Ești artistul care chiar scrie cu sufletul..As vrea ca măcar odată sa ajung la un concert de al tău.Rappa „trăirile tale chiar ma depășesc”.

  7. Frumoase versuri dar in același timp si triste pe care deocamdată nu le pot asculta pe replay 😁 Am ascultat-o si pe cea cu Ektro care e la fel de trista ( cel puțin pentru înaltul meu grad de empatie).
    Cu un bebe in burtica sunt mult mai emotiva ca de-obicei 😁 deci singura “vinovata” sunt eu! Bănuiesc ca am sa imi revin la un moment dat si cu replay-ul pe aceste doua piese 😁. Felicitări pentru tot ceea ce faci si mult succes in continuare. Ma bucur enorm ca ai “revenit”. ♥️

  8. Vroiam sa te întreb, cât de grea a fost ‘trezirea’? Apreciez tot ce compui, toți ne regăsim într-o melodie! În final îți urez, sa fi iubit ca echipa lu’Rapid! (poate în viitorul apropiat și o melodie). Succes!

    • Salut,

      Nu pot afirma ca m-am „trezit”. „Trezirea” e drum care nu se incheie niciodata, iar cand afirmi ca esti „treaz”, e foarte posibil sa sforai.
      Iti multumesc pentru urari, sa auzim numai de bine!

  9. Salut,

    Te ascult de aproape 10 ani. Inca de la „Ingeri cu coarne”. M-am regasit de multe ori in versuri, chiar daca le-am perceput poate diferit de cum ai intentionat sa fie ele percepute. Si-au fost destule momente de solitudine in care muzica ta si a inca doi, trei, au fost pansament.

    Evolutia de la Condamnati la Viata 1 la 2 e demna de ecranizare. Eu vad piesa din titlul articolului ca pe lucrarea testament. Iti doresc succes!

LĂSAȚI UN MESAJ