Capcanele Simţurilor

50
1083

Mi-am zis că, astăzi să public o piesă necunoscută de pe „Neapărutele”, întrucât n-am redactat niciun articol în ultima săptămâna. Am fost plecat din București pentru câteva zile. În doi. „În doi”, rog a se citi cu aceeași tonalitate pe care a folosit-o Geo Saizescu în răspunsul pe care l-a oferit în epilogul filmului „Asta Seară Dansăm În Familie”, la întrebarea lui Sebastian Papaiani, „Asta seară dansăm în familie, maitre?”, adresată către Dem Rădulescu.

Dacă n-ați văzut filmul și, dacă aveți eternitatea la dispoziție, asemenea actorilor, nu vă grăbiți să-l vizionați, actorii au tot timpul din lume pentru că, își dedică lumii întregul lor timp. Însă, dacă în urmă unei introspecții veți considera că nu sunteți nemuritori, dați fuguța la film și la teatru pentru o porție de nemurire.

Cum vă povesteam, am zăbovit preț de câteva zile pe plaiurile natale ale lui Ion Creangă. Printre alte îndeletniciri, i-am vizitat casa natală și, dincolo de călătoria pe care am parcurs-o în timp călcându-i pragul, am remarcat un citat expus pe unul dintre pereții bojdeucii devenită muzeu:

„Am scris lung, pentru că n-am avut timp să scriu scurt. Dar ce am scris, cum am scris, am scris”.

Fantastic, mi-am zis, după ce mi-am potolit râsul, întrucât am extras și-o învățătură din fragmentul citit. Carevasazică, e mai dificil să scrii succint și la obiect decât să îmbraci subiectul în verzi și uscate. Mulțam, bătrâne Nică, s-a notat! Numai că, din ce se vede, n-am prea ținut cont de povața dumitale, întrucât eu trebuia să prezint o piesă, dar scriu despre dumneata. Nu-i bai, matale ești veșnic, nu duci lipsă de răbdare…

După „periplul moldovenesc” am luat-o la goană înspre casă, către dragul nostru București, cu destinație precisă la Sala Palatului, unde am salutat revenirea Cenaclului Flacăra. Ne-am fi dorit să fi fost prezenți și la spectacolul de anul trecut numai că, în delăsarea mea, nu m-am ostenit să achiziționez bilete din timp și, prin urmare, biletele s-au epuizat până să apuc eu să mă mobilizez. Noroc cu prețioasa mea consoartă care, învățând din experiența anului trecut, pentru că eu aș fi procedat exact la fel, s-a îngrijit să procure bilete din timp. Sar’na!

Spectacolul a fost reușit, poate ușor prea încărcat pe alocuri, după gusturile noastre, dar reușit! Artiști decenți, public pe măsură, n-am remarcat niciun individ încălțat cu adidași roșii și cu gleznele descoperite, iar femeile, vă garantez că erau compuse numai din suflet, carne și oase, fără adaos artificial. N-am auzit folosindu-se termeni ca: „boss, man, bro, bossul meu, bossulică” sau alte astfel de neo(neo)logisme, oamenii își vorbeau respectuos cu „domnule, doamnă, vă rog, îmi permiteți, mulțumesc”, etc., ceea ce ne-a bucurat.

„Uite, dom’le, că există și oameni, nu doar produse umane!”. – ne-am spus.

Vorba lui Dinică, în „Patul Conjugal”: „Trebuie să plecăm din țară, presimt că, în România vor exista tot mai puțini vorbitori de limbă română”. Da, au trecut 25 de ani de la premiera filmului cu pricina și, din păcate, a avut dreptate.

Știu, în ochii unora suntem doi snobi care, pentru a-și afișa superioritatea, nu gustă divertismentul promovat în zilele noastre. Ba îl gustăm, dragilor, numai ca nu ne place gustul și, în consecință, nu-l consumăm. Iar superioritatea pe care o atribuim altora e, de fapt, inferioritatea cu care îi privim.

Bun, lămurit, să vă scriu câteva rânduri și despre piesa de astăzi dar, mai întâi, să vă fac cunoștință cu Sebyan:

În urmă cu câteva luni, am primit un mesaj de la un amic cu care nu mai comunicasem în ultima vreme, apoi a urmat un dialog scris pe care vi-l reproduc pe scurt, din memorie:

-Ai auzit de Sebyan?
-Nu, n-am auzit.
-Eu l-am descoperit în urmă cu ceva timp. Poți să-i asculți câteva piese, dacă-ți trimit? Sunt convins ca o să-ți placă!
-Păi, de ce nu-mi scrie el?
-E un băiat emotiv, îi este rușine să-ți scrie. Dar ar vrea să te cunoască personal și, dacă se poate, să faceți o piesa împreună.
-În regulă, trimite-mi!

Mi-a trimis câteva link-uri, deși era îndeajuns să-mi trimită numai unul, l-aș fi căutat eu apoi. Am fost cuprins de o emoție care nu mi-a permis să dau stop, i-am ascultat vreo cinci, șase piese. Apoi, i-am scris amicului că, îmi doresc să-l cunosc personal pe Sebyan și ca accept să colaborăm. Numai că, răspunsul lui m-a cutremurat pur și simplu: „Băiatul este nevăzător din naștere și nu poate veni decât însoțit, el locuiește în Botoșani, iar drumul până la București ar implica unele costuri pe care nu și le poate permite”.
Incredibil, îmi zic, tocmai îi ascultasem o piesă în care, într-un dialog pe care-l avea cu Dumnezeu, îl întreba, citez: „De ce îmi văd mama plângând?!”. Un copil nevăzător își poate vedea mama? Se pare că da, întrucât răspunsul lui Dumnezeu a fost: „Așa vezi cât valorează lacrima unei femei”.

Vă recomand să-i vizitați canalul de YouTube, să-l ascultați, să-i distribuiți piesele, apoi să-i trimiteți un mesaj pe pagina de facebook, pe care o are în descrierea fiecărei piese. E un copil minunat! Un artist polivalent, student al Conservatorului din Iași, în anul doi, intepretează la zece instrumente de suflat, printre care și naiul cu care, de altfel, și-a obținut biletul de intrare la Conservator.

În urma discuțiilor pe care le-am purtat, am înțeles că noi, cei care dispunem de cele cinci simțuri, suferim de dizabiltatea care se manifestă prin privarea celui de-al șaselea. Așadar, subiectul piesei noastre nu a fost greu de dibuit.

„Obișnuiesc să nu iau dizabilitatea pe care o am ca pe un impediment, ca pe o piedică, ci ca pe o ocazie perfectă de a le arată celorlalți că putem fi absolut la fel ca toată lumea”. Sebyan

Îți mulțumesc pentru lecție, Sebi!

Audiție plăcută!

50 COMENTARII

  1. Păcat ca nu este văzută adevărata valoare al multora care merită mult mai mult..
    Așa e viață doar „oameni închiși în portofel”
    Păcat

  2. Va multumim din suflet! A fost un vis,acum devenit realitate,pentru baiatul nostru! Va apreciaza foarte mult! Aveti tot respectul din partea noastra!

    • @Mihai Toma, si eu va multumesc, aveti un copil minunat, demn de intreaga admiratie a lumii. Il apreciez si eu la randul meu, iar respectul este reciproc. Sa auzim numai de bine!

  3. ARTĂ!!! Atât pot spune despre piesa asta cât și despre celelalte, aștept cu nerăbdare și restul pieselor și sunt convinsă că va fi peste așteptări, ai darul de a transmite emoție pură, dar pe care foarte puțini oameni îl au! Îți mulțumesc pentru că împărtășești cu noi emoții, stări de spirit și lecții de viață!!! Îți doresc numai bine și împliniri pe toate planurile!!! RESPECT! 🎶🌌

  4. Rappa, iti multumesc din suflet si pentru aceasta piesa, dar si pentru ca astfel am aflat de Sebyan… Cuvintele mele ar fi de prisos. Iti las in schimb un link catre un mic fragment din opera unui alt moldovean urias, dar prea putin cunoscut – Vasile Lovinescu: https://radiojurnalspiritual.ro/wp-content/uploads/2016/Carti%20literatura%20romana%20(autori%20romani)/Lovinescu%20Vasile/Vasile%20Lovinescu%20-%20Interpretari%20inedite%20ale%20simbolismului.pdf

  5. Nu se putea altfel. Scrii atât de bine și aici. Ma așteptam la asta, având la activ atâtea versuri geniale într-o interpretare plină de conținut . Cei care nu te-au remarcat încă au doar de pierdut. Iti doresc putere de concentrare într-o lume de nonvaloare.

  6. Spor in continuare, pentru Sebi! Cat despre tine, Dada, prin intermediul piesei, ca deobicei, predai omului sa se auto-educe sa nu mai fie flamand de bani. Tine-o tot asa, te pup.

  7. ,,Eu vreau să trăiesc ziua de astăzi. Nu vreau să trag linie astăzi ca să adun ce am făcut ieri, să retrăiesc ziua de ieri. Nu. Şi ziua de azi când o mai trăiesc? Poimâine? Şi pe cea de poimâine, când? Să-mi tot amân viaţa? Eu vreau să trăiesc astăzi atât de plin încât dacă-mi cade o cărămidă în cap să pot pune capăt liniştit vieţii în orice clipă.” – Florian Pittiș

  8. Salut ! Am citit fiecare cuvant scris in acest articol ! Te ascult de foarte mult timp si in privinta versurilor esti un adevarat poet pentru mine ! Cat despre Sebyan , i-am ascultat piesele postate aici si intradevar are talent !!! Nu pot decat sa spun ca astept o noua colaborare cu el … chiar va potriviti foarte mult sa zic asa ! Iar despre piesa scoasa impreuna cu el pot spune ca e o adevarata capodopera !!! Va doresc la amandoi multa sanatate si sa auzim cat mai multe depre voi !

  9. Salut, ai postat in urma cu cateva saptamani un articol despre problemele actuale ale societatii(cu nea Gogu’ si postarile lui pe facebook si comentariile pe care le primeste), nu mi-l amintesc exact, si as vrea sa il citesc, dar nu il mai gasesc.Imi poti spune unde l-as putea gasi?
    Multumesc!

  10. Mulțumesc, țin să îți povestesc ceva.
    Prima dată am auzit, mai bine zis am dat de tine(pe YouTube) prin 2013, în perioada în care lansai piese zilnic din „Pe aripile cuvântului”, pe atunci aveam 14 ani, am ascultat piesele, dar la am renunțat, căci la vârstă aceea nu aveam înțelepciunea și cunoașterea pentru a asculta și a aprecia valoarea cuvântului.
    Apoi prin 2015, cu câteva luni înainte de lansare a piesei „Fericire cu prefix” , am dat din nou de tine, pe aceeași platformă(YouTube). Prin perioada aceea făceam cunoștință cu informația, asimilam orice informație și carte, treceam prin propriile filtre, și de acolo a apărut dorința mea de a știi a simții cuvântul și divinitatea.
    Atunci am început să îți înțeleg cuvântul, și o perioadă foarte bună de timp ascultam și simțeam toate piesele tale și albumele, în mod constant și repetat, eram flămând de informație, iar tu m-ai hrănit.
    Mă fascina faptul că spuneai multe în cuvinte puține( față de o carte de 300 pagini). Diferența e că o carte spune în detaliul aproape orice, dar tu, prin versurile tale concentrate cu informație creezi conexiuni cerebrale și spirituale.
    În cazul meu, datorită unui vers de al tău, mi se revelează informații(nu spun adevăruri, căci adevărul e relativ), din 10 cuvinte transmise de tine scot 100 de cuvinte( ca o idee).
    Pot spune că îți știu toate piesele, și le-am memorat aproape pe toate. Și după atât timp pot spune că sunt piese (din anii trecuți) care deși le-am ascultat de nenumărate ori, mă fascinează, printr-o frază pe care nu am înțeleso, ori o figură de stil sau un vers cu subînțeles. De exemplu, piesa „Oximoron”, doar dupa luni de zile de ascultare, am înțeleso. Efectiv am rămas uimit de felul în care mi-am schimbat percepția asupra piesei, în timp ce o ascultam, simțeam cum mi se revelează înțelegerea versurilor.
    M-am întins prea mult la povești, doar vreau să știi că te ascult cu drag și astăzi, și te apreciez ca om, nu spun ce fel de om ești, căci, tu știi, cel puțin omul care reiese din versuri, mi-a câștigat respectul și admirația, îți mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat fără să știi.
    Te las cu bine, Dani. Ai grijă de tine.

    • Ma bucura nespus mesajul tau, Raul! Ma bucura ca percepi versul in mod caleidoscopic, simtindu-i sensul prin observatia amanuntita a fiecarei laturi. Intr-adevar, concentrez in putine cuvinte cat de multe fapte izbutesc, in urma procesului de sintetizare care, solicita timp indelungat. Altfel, as fi putut scoate un album pe saptamana, dar… ce farmec ar fi avut? E usor sa rimezi, versul e continutul dintre rime.
      Multumesc si te astept in continuare la dialog.

    • Salutare,
      Sunt mai multe piese care n-au intrat pe „Neaparutele”, nu doar cele mentionate de tine. Am facut o selectie riguroasa, le-am reascultat pe toate si am decis ca unele nu-si au locul pe album, intrucat sunt realizate intr-o perioada in care ma exprimam brutal, lucru cu care nu ma mai identific.

  11. Probabil nu te mai identifici cu multe dintre piesele de pe albumele din anii trecuti. Asta inseamna c-o sa incepi sa stergi piesele de pe canal?

  12. Cum ai spus tu „e ușor să rimezi”, așa spunea și Eminescu în ” Criticilor mei” :

    „E uşor a scrie versuri
    Când nimic nu ai a spune,
    Înşirând cuvinte goale
    Ce din coadă au să sune”

    Să continuăm dialogul, dacă așa ai spus, nu ?
    Înainte de a începe sunt câteva gânduri pe care vreau să ți le împărtășesc, gânduri provenite din urma digerării a informațiilor transmise de tine, prin ce altceva decât prin Cuvânt ?

    Dacă tot am vorbit despre piesa „Oximoron în mesajul anterior, mi-am adus aminte că dupa clipa în care am înțeles piesa, am început să le înțeleg pe celelalte, să înțeleg albumul cu acelaș nume. Abea după ce am conștientizat ce e de fapt un oximoron m-am dat seama prin observație că fiecare piesă de pe album conține cel puțin un oximoron, devenind figura mea de stil preferată.

    O altă chestie care mi s-a revelat în urmă studierii creațiilor tale, este Cuvântul, cuvântul în adevărată lui formă și esență. Cuvântul e însăși viața, prin Cuvânt a luat naștere fiecare element existent în univers, el e dătător de viața, cuvântul e corpul tuturor emoțiilor, simțurilor, îmi e foarte greu să exprim în cuvinte ceea ce înseamnă cuvântul pentru mine, deși în interiorul meu simt ce înseamnă, dar cred că știi ce greu e să sintetizezi în cuvinte adevăruri pe care le simți în interior, în așa fel încât să nu se îndepărteze de la forma din interior pe care o simți.
    Fără cuvânt nu ar fi nimic, cuvântul e primordial, fără el nimic nu ar fi, nimic nu am știi. Cuvântul e totul și totul în cuvânt.
    Mi-ar lua prea mult să explic, bănuiesc că înțelegi ceea ce am vrut să spun, am înțeles de la tine ce e de fapt cuvântul, nu vorba.

    Piesa ” Coroana de spini”, mai exact refrenul m-a fascinat, mereu mă trec fiorii când îl aud, cuvintele folosite, intonația, vocea, nu știu, e o senzație divină, efectiv mi se revelează fiecare cuvânt și e un sentiment divin.

    Trăiesc fiecare cuvânt, vers, ideea, sentiment, traiesc tot ceea ce cânți și transmiți, empatizez cu tine.
    Tu în piese ai cuvinte, alții, mulți alții au doar vorbe..

    Piesa „4 Elemente” m-a fascinat prin înțelepciunea cuvintelor, mi-a plăcut atât de mult, încât la liceu, la Limba română, studiam Ion de Liviu Rebreanu, și trebuia să facem un eseu despre ce însemna pământul pentru Ion(cred, nu mai știu sigur cum era cerința) și m-am lăsat inspirat de 4 Elemente, sfârșind eseul cu refrenul. Când am terminat de citit acel eseu, am fost aplaudat de colegi, inclusiv de doamna profesoară.

    Mai vreau să îți transmit niște frânturi de gânduri, scrise pe parcursul anilor în versuri. Cum ai spus tu, procesul de sintetizate a fost foarte lung, am stat pe un singur vers și săptămâni.

    „Toți vin și toți se duc
    Doar tu rămâi, bătrâne nuc
    Vocile vin, vocile pleacă
    Precum norul, doar o dată

    Toți pleacă, alți ei sosesc
    La rândul tau ai să-i iubești
    Toți plecăm, alți noi sosesc
    La rândul tău și tu ai să pleci

    Ce e vocea ? Doar un gând abandonat
    Acolo.. de nu știu cine lăsat..
    Ce e vocea ? Umbra unui gând..
    Sau reflexia unui pământ muribund

    Ce e gândul?  O voce tăcută..
    Care deși-ți urlă, ea e mută..
    Ce e gândul ? O frază nescrisă..
    Care deși nu e scrisă, poate fi citită”

    „Căci totul poate fi un vis
    Un vis în care dormi
    Aşteptând fără surâs
    Ziua în care o să mori

    Şi încă nu te-ai trezit

    Fără naştere şi moarte,
    Viață nu se poate, oare ?
    Căci din urmă totul merge
    În față, spre-naltul soare

    Şi încă nu te-ai trezit

    Viața-i moarte, moarte-i viață
    Prin renaştere primeşti o altă față
    Un alt corp, şi-un alt nume
    Singur, rătăcitor în această lume

    Şi încă nu te-ai trezit…”

    „Cin’ te crezi tu, chip de lut ?
    Să-mi spui mie, ce-mi e bine
    Du-te acasă, nu te-ascult
    Nu eşti în stare să te asculți pe tine
    Dar altminteri să m-ajuți ?

    Cin’ te crezi tu, pui de om ?
    Să-mi rosteşti că n-am dreptate
    Căci când eşti răpus de somn
    Eu străbat Universu’-n parte
    Nicidecum nu pot să dorm

    Cin’ te crezi tu, fiu de turmă ?
    Să-mi vorbeşti de libertate
    Când eşti deținut, legat la mână
    Şi de ea nici că n-ai parte
    Ah, ce-aş rămâne pe-o lună..

    Să-nțeleg că nu-nțelegi
    Tot ce spun acum
    Înțeleg că nu poți să vezi
    Adevărul trecând.
    Căci, tu pe lângă toate treci..”

    Sper că nu te-am plictisit. Să ne auzim cu bine, poate chiar la o bere în viitor. Numa’ bine Dani.

    • Interesanta viziune asupra abordarii versurilor tale, prin jocuri de cuvinte. Felicitari! Mi-ai dat si o idee, cred ca ar fi binevenita aici, pe site, o sectiune care sa promoveze poeziile sau scrierile oamenilor talentati si nepublicati. Poate putem edita impreuna chiar o revista sau un ziar online, care sa apara periodic. Voi reveni asupra acestui subiect, pe viitor.

LĂSAȚI UN MESAJ